Alte ganduri...

In ultimele luni, partenerul meu si-a propus sa imi ofere o educatie serioasa in domeniul filmelor Sf de bun simt. Si uite asa am ajuns si la "Battlestar Galactica". "Si?" ati putea comenta domniile voastre deja plictisiti. Ei bine, daca veti avea curiozitatea si rabdarea sa urmariti primele trei serii din acest serial, veti ajunge la aceeasi concluzie ca si mine: oare chiar meritam sa traim? Ma refer la specia umana, evident.

Intrebarea ramane retorica, dar ma urmareste obsesiv de vreo doua luni si, sincera sa fiu, ma cam sperie. Incerc sa imi ofer mie insami argumente de genul ca exista multi oameni buni dispusi sa se sacrifice pentru ceilalti, oameni dedicati intru totul faptelor bune. Dar imi aduc aminte si de oameni care traiesc numai pentru razboi, oameni care nu pot convietui impreuna cu societatea, oameni care isi maltrateaza intr-un fel sau altul copii si muuulte alte atrocitati pe aceeasi tema pe care nici nu vreau sa le constientizez. Mi-e tare teama ca urmasii nostri, ingerasii de azi si cei de maine, pe care unii dintre noi ii crestem cu atata dragoste, nu au nicio vina si merita o viata mai buna decat a inaintasilor lor, merita o planeta curata atat fizic, cat si moral.

Toti speram, intr-un fel sau altul, ca "generatia noua" sa schimbe radical starea de lucruri actuala, dar oare nu aruncam pisica moarta in curtea vecinului si o data cu aceasta si responsabilitatea pe umerii celor prea tineri pentru a face fata unor asemenea probleme? Se spune ca cei ce sunt acum copii reprezinta un pas evolutiv pozitiv in istoria umanitatii, dar.... viitorul este incert, iar raspunsul la intrebarile mele sta in actiunile fiecaruia dintre noi, in hotararea de nestramutat de a actiona gandindu-ne la binele comunitatii si nu numai la binele personal... Suna prea poetic si chiar propagandistic, nu? Vedeti voi o alta solutie? Pentru ca as vrea sa sper ca voi reusi sa imi cunosc nepotii inainte de a muri si ca vor trai bine, fericiti asa cum putini dintre noi sunt.