Adevar sau imaginatie?

Tocmai am vizionat pe HBO un film in interpretarea lui Adrien Brody si a Keirei Knightley; cred ca se numea "Camasa de forta". Tulburator.

Pe scurt, filmul trata experienta traita de un individ in jur de 29-30 de ani in situatia in care moare. Se pare ca la varsta de 27 ani, acesta moare in Razboiul din Golf si deodata se trezeste la viata undeva pe o sosea in Statele Unite in apropiere de granita cu Canada. Pe drum intalneste o fetita impreuna cu mama ei drogata/ bauta, adormita pe marginea drumului in apropierea unui autoturism defect. Tanarul afla ca pe mama o chema Jane, iar pe fetita Jackie si se ofera sa le repare autoturismul (ce inseamna un barbat la casa omului!!!). Cand termina, mama "devotata" isi alunga furioasa salvatorul bantuita de cine stie ce fantasma generata de drogurile ingerate. Eroul nostru pleaca mai departe si la un moment dat are "norocul" sa fie luat cu masina de un fost puscarias. Nu se stie ce s-a intamplat exact, cert este ca Jack Stark (personajul principal) se trezeste intr-un tribunal, unde este judecat pentru uciderea atat a unui politist, cat si a celor doua domnite intalnite pe drum. Desi sustine cu tarie faptul ca el murise in schimbul de focuri cu politistul, nu este crezut si prin urmare este inchis intr-un spital-inchisoare "pentru tratament". Tratamentul doctorului Becker, om cu importanta in acel spital si cu o teorie cel putin revolutionara privitoare la reprogramarea infractorilor, asadar tratamentul de specialitate consta in administrarea intensiva a mai multor calmante, dar si a unui psihotic care, adaugat la izolarea in camasa de forta intr-un sertar din morga institutiei, genereaza halucinatii de o veridicitate inspaimantatoare. Pana aici nimic iesit din comun, nu? Ei bine, in primele "sedinte" de tratament, tanarul are un vis premonitoriu legat de Jackie, candva fetita intalnita intr-un desert de zapada. Ei bine, Jackie e acum femeie in toata firea, lucreaza la o cafenea si, fara sa stie motivul, se simte iremediabil atrasa de strainul care asteapta in ger un taxi. Cum era Ajunul Craciunului, se ofera sa il transporte oriunde doreste, dar descopera destul de curand ca trebuie sa ii accepte prezenta in casa ei pana ziua urmatoare. Cat timp femeia face o baie, eroul nostru pregateste o cina sumara, dar eleganta. Curand domitza adoarme , iar cavalerul hoinareste prin casa incercand as afle cine este salvatoarea sa. Surpriza de proportii: gaseste la loc de cinste tablitele lui de identificare din vremea cand era militar, pe care el insusi i le daruise micutei Jackie. Surescitat de descoperire, o trezeste pe tanara femeie si afla ca, prin farmec, calatorise in timp din 1992 pana in 2007. Greu de crezut, nu-i asa? Tanara il goneste din casa ei, iar el revine la fel de neasteptat la viata reala, cea guvernata de calmante.

Intrand in vorba cu un alt pacient, eroul peliculei afla ca exista o posibilitate sa directioneze halucinatiile generate de medicamente in scopul pe care il doreste - Jackie. Se pare ca functioneaza, asa ca, revenit in viitor, incearca sa afle ce s-a intamplat cu el in 1992. Prinsa in povestea aceasta ireala, tanara Jackie face cercetari in ziarele vremii, fac impreuna o vizita la spitalul incare el suferise "tratamentul" corectiv, o contacteaza pe dr Lorenson, singura din viata reala care il compatimeste pentru suferintele indurate in timpul sedintelor de terapie, reusesc sa vorbeasca chiar si cu dr Becker cel din viitor. Asa ajung sa afle ca tanarul nu mai are de trait decat 4 zile in viata reala. Halucinant...

Evident, ca in orice film bun, si aici asistam la o poveste de dragoste pasionala intre cele doua personaje principale. Duiosia si sensibilitatea scenelor de dragoste sunt miscatoare pana la lacrimi (cel putin pentru o femeie!).

Surprinzator este faptul ca se reuseste modificarea cursului evenimentelor din viata reala. In ultima zi de viata, eroul castiga increderea doctorului Lorensen prin argumentele pe care i le aduce din viitor, iar in schimb aceasta il insoteste pana la locuinta micutei Jackie. Trebuie sa fie teribil sa stii ca in cateva ore urmeaza sa mori in urma unei lovituri cauzate de un obiect neidentificat.... Mi s-a parut o ideea deosebit de desteapta faptul ca tanarul si-a notat experientele traite, dar a schitat si viitorul sumbru care le asteapta pe cele doua femei, iar cand s-a prezentat la locuinta fetitei i-a inmanat mamei scrisoarea. Oricum, era atat de daramant, incat nu ar fi avut puterea sa comunice prin viu grai ceea ce voia sa transmita. Despartirea dintre micuta Jackie si Jack Stark este sfasietor de dureroasa, desi personajhele se cunosc de foarte putin timp. Ce legatura deosebita se naste intre doua persoane care au destinele inlantuite..... Ceea ce este important este faptul ca scrisoarea face o impresie puternica asupra lui Jane, care isi schimba radical viata: renunta la bautura si la fumat si isi canalizeaza toata atentia si dragostea asupra fiicei sale. Touching!!!!

Extrem de slabit si extenuat, Jack aluneca si isi "avariaza" mortal craniul exact la intrarea in spital. Ca un semn de recunostinta, dr Lorensen ii indeplineste si ultima dorinta: un ultim tratament cu acel medicamentpsihotic si nelipsitul sertar de morga. Ce si-ar putea dori un om in ultimele clipe decat compania fiintei iubite? Desigur, eroul nostre sare definitiv in viitor, unde o intalneste iarasi pe tanara Jackie iesind din aceeasi cafenea, iar aceasta se opreste si de aceasta data sa il ia cu masina. Numai ca situatia e putin schimbata: Jackie e o tanara incantatoare, radiind de fericire si armonie, autoturismul e unul modern, Jane traieste si isi serbeaza o onoua aniversare, iar tanara eroina nu mai este chelnerita, ci cadru medical. Un sfarsit optimist, nu?

Ce m-a impresionat la acest film? Ei bine, ar fi cateva aspecte, dintre care ma voi opri numai la calitatea realizarii scenelor de tensiune nervoasa, surprinderea fina a legaturilor invizibile care leaga doi oameni la un moment dat, emotia pe care o transmite fiecare cadru. Adevarul e ca m-a miscat, pot spune ca am simtit durerea, deznadejdea, tulburarea si fericirea personajelor, ceea ce face din aceasta pelicula una deosebita. Apoi, ceea ce m-a impresionat a fost ideea centrala a filmului, chiar inedita, acea translatare dintr-o viata intr-alta. M-am trezit dintr-o data intr-o poveste izbitor de asemantoare celei din "La tiganci" de mircea Eliade. Dar care sa fie oare scopul acestul fenomen? Karma, destin, ideea de inger, potentialul uman, intoarcerea in timp, viata ca un vis? Atatea intrebari....

Desi pare de domeniul fantasticului, tind sa cred ca nu cunoastem nici pe departe posibilitatile pe care ni le poate oferi propriul nostru corp.... Cat de putin cunoastem, dar dorim sa cucerim universul!!!!

Ma bucur ca inca mai exista si filme BUNE.